• radu

Ca sa reusesti sa slabesti, trebuie sa fii fericit




Programarea biologica elementara a tuturor organismelor vii este sa caute placerea si sa fuga de durere. E mecanica pe care se bazeaza insasi instinctul de supravietuire. Apoi, pe masura ce inaintam pe scara evolutiei, se adauga alte si alte programe, care de care mai complexe. De aceea, cand ajungem la oameni, exista deja o intreaga serie de invelisuri emotionale si psihologice, asezate peste programul de baza. Iar cireasa de pe tort este conditionarea sociala careia ii suntem toti, vrand-nevrand, supusi atunci cand crestem. Totusi, dedesubt, la baza, raman conditionarile primare: cautarea placerii si evitarea durerii. Asa ca, fie ca ne dam seama, fie ca nu, ceea ce urmarim cu totii in viata este sa simtim, cat mai des, placere. Adica sa ne fie bine. De fapt nu sa ne fie, cat sa stim ca ne este bine. Sau, altfel spus, sa fim fericiti. Acum, dincolo de nevoile de baza (hrana, adapost, baterie la mobil), diversi oameni vor avea diferite motive care sa ii faca sa se simta bine si impliniti. Pe unii tot ce-i fericesc sunt banii, iar altii vor sa schimbe lumea. Unii vor doar sa petreaca. Altii doar sa petreaca timp cu cei dragi. Si mai sunt si unii care cred ca ce-i va face fericiti este sa slabeasca sau sa arate cat mai bine. Eiiii si-aici voiam s-ajungem... Pentru ca, daca vrei sa cuceresti lumea, probabil ca nu ai nimerit pe pagina care trebuie si ar fi mai util sa citesti cum functioneaza creierul lui Elon Musk sau altceva de genul. In schimb, daca vrei sa slabesti... Ei bine, daca vrei sa slabesti, trebuie sa intelegi intai ca asta nu te va face fericit/a. Adica nu sa fii slab/a per se. Procesul prin care vei trece s-ar putea, in schimb, sa aiba efectul acesta, dar asta doar pentru ca va trebui sa inveti sa fii fericit/a ca sa reusesti sa slabesti.

De ce spun asta?

Fericirea e un lucru marunt

Fericirea este o emotie volatila, care nu dureaza prea mult: vine si pleaca din te miri ce, asa ca este greu de anticipat sau de gasit. Dar chiar si odata gasita, ea este la fel de greu si de pastrat. Si nici macar nu ma refer la starea aceea de euforie sau de exaltare irationala, care ne cuprinde uneori - nu. Ma refer la cea de satisfactie si multumire calduta, pe care avem cu totii ocazia sa o experimentam ceva mai des. Insa nici pe ea nu o putem pastra foarte usor. Si asta din doua motive: Primul este ca starea implicita a creierului este una neutra - nici prea-prea, nici foarte-foarte, un meh calai spre care va tinde in mod natural, indiferent de prezenta sau absenta altor stimuli. Asa ca chiar si daca gasim un motiv care ne sa ne faca fericiti, in scurt timp il vom uita si vom reveni in punctul de plecare. Dar asta nu e totul, caci si in cazul unei stimulari constante, creierul se va adapta. Adica va ridica stacheta (pragul asteptarilor), iar stimulul respectiv nu il va mai satisface la fel de mult. Drept pentru care vor fi necesare cantitati tot mai mari din el pentru a ramane la fel de fericiti/satisfacuti. Asta insa doar va accelera adaptarea si ne va creste si mai mult rezistenta - o bucla infinita, din care nu putem iesi decat pierzatori. Procesul se numeste adaptare hedonica si pare sa fie o functie care ne-a ajutat sa supravietuim: prea mult #blissfulness te relaxeaza, te face neatent la pericolele mediului inconjurator si te mananca tigrul (sau dinozaurul - functie de ce animale crede fiecare ca au fost contemporane cu stramosii sai...) A doua problema este ca, in viata reala, nu putem controla mediul inconjurator foarte bine si va fi imposibil sa ne oferim o stimulare constanta si pozitiva. Ca urmare creierul ne va fi supus unor stimuli foarte diferiti ca natura si intensitate, atat pozitivi cat si negativi. Acestia se vor suprapune peste o alta predispozitie de-a noastra, de a remarca cu precadere lucrurile negative si vor face si mai greu de pastrat starea de fericire perpetua pe care o cautam. Alta adaptare evolutionista care ne-a adus, ca specie, unde suntem. Pare ca a fost greu tare, pe parcurs. Ce bine ca nu m-am nascut cu 50.000 de ani mai devreme! #blessed In concluzie, din motivele mai sus enumerate, fericirea e scumpa la vedere si majoritatea am invatat sa o cautam in lucruri accesibile si care ofera gratificare imediata. Smartphone-urile cu sutele lor de mii de notificari si aplicatii sunt unul dintre ele


Mancarea este un altul.


E o aripa care vibreaza

E placut sa mananci. Tine tot de evolutie - cand mananci, creierul stie ca faci ce trebuie pentru a iti asigura supravietuirea si incurajeaza asta, secretand endorfine care te fac sa te simti bine. Deci este relativ usor sa ajungi sa mananci mai degraba de placere, decat pentru supravietuire. Insa in trecut, acest lucru era dificil de realizat caci mancarea se gasea mult mai greu. In ziua de azi, in schimb, accesibilitatea nu mai este o problema. In plus majoritatea alimentelor sunt mult mai procesate dar si mult mai gustoase (datorita adaosului de zahar, sare si grasimi), si reprezinta o vulnerabilitate in plus pentru noi. Iar daca mai pui la socoteala si ca multe dintre ele sunt hipercalorice, putin satioase si usor de mestecat, devine evident cat de la indemana este sa exagerezi cu ele, sa consumi mai multe decat are corpul tau nevoie si sa te ingrasi. Asa ca multi dintre noi cadem in capcana asta fara ca macar sa ne dam seama... Insa nu trebuie sa fii neaparat gras, sau in curs de ingrasare pentru ca sa-ti placa sa mananci. Exista gurmanzi care savureaza pana la ultima firimitura gusturile, aromele si texturile din fel de fel de combinatii exotice de alimente, doar ca in cantitati reduse, ceea ce le permite sa-si pastreze silueta. Si lor mancarea le ofera satisfactie, diferenta este ca, limitand cantitatile, reusesc sa controleze situatia mai bine. La fel cum exista si persoane care mananca exagerat de mult, insa apoi recupereaza pe partea de miscare si efort fizic. Astfel, fiind foarte active, reusesc si ele sa isi mentina greutatea relativ constanta, macar pentru o perioada de timp. (Genul asta de comportament nu e niciodata sustenabil pe termen nedefinit si la un moment dat se strica echilibrul ecuatiei si incepe sa iti dea cu PLUS; ex - majoritatea sportivilor profesionisti.) Insa indiferent de existenta si felul mecanismelor de compensare, ceea ce au toate situatiile de mai sus in comun este ca lumea mananca de placere. Placerea de moment, bineinteles, pentru ca, ce e placut, e momentul in care mananci - gustul, textura, senzatia pe care ti-o ofera mancarea in cele cateva secunde cat ramane-n gura si mai putin amintirea faptului ca ai mancat. Ceea ce te va impinge sa continui sa mananci, sa molfai, sa rontai - ca doar, dupa cum am explicat mai devreme, vrei sa te simti bine un timp cat mai indelungat. Si probabil chiar te simti.


Fericirea e un lucru mic

Ce se intampla, in schimb, atunci cand iti propui sa slabesti si trebuie sa reduci drastic fie cantitatea si diversitatea alimentelor consumate, fie frecventa cu care mananci? Ce se intampla atunci, cu doza ta zilnica de fericire? De unde ti-o mai iei? Bineinteles ca tu acum aspiri la un motiv de fericire mai solid si mai putin efemer decat cele cateva secunde cat dureaza o imbucatura. Si crezi ca un corp mai suplu, mai sanatos, mai plin de energie si vitalitate si beneficiile care vin la pachet cu el, iti va oferi acel motiv. Doar ca inca nu esti acolo si, pana la atingerea obiectivului tau, tocmai ti-ai creat un mare gol in viata. Gol care, daca nu va fi umplut cu altceva, iti va face lupta multa mai dificila. Asta deoarece, daca mancarea a reprezentat pentru atat de multa vreme un punct central in viata ta (si a reprezentat, pentru ca altfel n-ai fi ajuns aici - sa ai nevoie sa slabesti), vei avea un soc atunci cand o elimini brusc. E echivalentul, daca vrei, la a renunta rotile ajutatoare la doar o zi dupa ce te-ai urcat prima oara pe o bicicleta, adica fix atunci cand inca ai foarte mare nevoie de ele. O sa cazi. O sa te doara. Si probabil ca o sa vrei sa renunti. Sau sa mananci... Cand ceva doare, reflexul celor mai multi dintre noi este sa mancam, sa anesteziem cu mancare. Si asta se intampla indiferent ca ce ne doare este corpul (cine se antreneza si a avut vreodata febra musculara d-aia urata, de abia se putea misca, stie ce zic), sau este "sufletul" (de exemplu cand treci printr-o despartire dureroasa, cand iti moare cineva apropiat sau pisica favorita, cand te simti respins sau inadecvat social, sau cand ti-ai bagat jumatate din economiile de-o viata in cripto, in noimebrie anul trecut...) Iar cand ceea ce doare e faptul ca nu poti sa mananci, pericolul este dublu, pentru ca iti vei dori cu atat mai mult sa o faci. Si poate ca o sa rezisti o zi, doua, sau trei. Poate ca o sa rezisti mai mult - saptamani sau chiar luni. Dar iti va fi al naibii de greu sa rezisti intreaga perioada. Mai ales ca va trebui sa continui la fel si dupa. La un moment dat tot vei ceda... Asa ca, pentru a iti usura munca (si viata), ar fi ideal sa iti pastrezi nivelul de fericire constant, chiar si in absenta mancarii. Adica sa gasesti alta sursa care sa te fericeasca, sa te implineasca, sa te faca sa te simti bine, sa-ti dea tot ce-ti dadea inainte mancarea, minus caloriile. Si aici intervin individualitatea si creativitatea fiecaruia.

Un pitic, ce danseaza

Totusi, exista cateva resurse universale, cu mari sanse sa functioneze pentru cei mai multi dintre noi. Sportul, in general si antrenamentele cu greutati, in special, sunt complementul perfect pentru orice dieta. Asta deoarece, pe langa boost-ul de dopamina si endorfine pe care ni-l ofera tuturor, efortul fizic mai arde si ceva calorii, ceea ce accelereaza procesul de slabire. In plus, el este si o activitate consumatoare de timp, ceea ce inseamna mai putin timp sa mancam. Sau sa ne gandim la mancare. Singura problema este ca boost-ul respectiv/starea generala de bine, nu vine neaparat de la inceput pentru toata lumea. Anumite persoane pot avea nevoie de o perioada de adaptare, de cateva saptamani sau mai mult, inainte sa inceapa sa se simta mai bine si sa beneficieze de toate avantajele efortului fizic. Asa ca, daca abia te-ai apucat de sport, da-ti macar cateva saptamani (ideal 2-3 luni), ca sa te imprietenesti cu el. Socializarea este o alta sursa importanta de satisfactie si implinire, inerenta fiintelor umane. Intalneste-te mai des cu prietenii, cu persoanele care-ti sunt dragi, cu familia (presupunand ca te si intelegi bine cu ea). Incearca sa fii cat mai prezent/a in momentele respective si sa pui accentul pe calitatea timpului petrecut impreuna, mai ales daca programul nu iti permite sa cresti si frecventa socializarilor. Si, eventual, evita sa te intalnesti cu lumea la ocazii la care se mananca sau la care se pune accentul pe mancare. Gaseste activitati alternative, care sa fie punctul central al revederilor voastre. Si eventual aminteste-le si lor ca socializarea, nu mancarea, este scopul intalnirilor dintre voi. Dragostea (valabil cu precadere la tineret) - daca te indragostesti, iti cresti mult sansele sa slabesti pentru ca stomacul iti va fi plin cu fluturasi si nu va mai fi la fel de mult loc de mancare. Nu tine foarte multe luni si e posibil sa se termine cu durere, dar macar ai furat startul. Si poate, intre timp, sa iti ofere si ragazul sa te indragostesti de sport. Sexul (valabil pentru orice varsta) - go on a fucking spree! Treaba cu arsul caloriilor e un mit - nu vei arde mare lucru, dar endorfinele de dupa, nu-s... ;) Plimbarile, ideal prin locuri cat mai frumoase si mai relaxante. Sau macar interesante, daca nu altceva. Cel conteaza este ca ele sa-ti ofere suficienti stimuli exteriori ca sa te ajute sa fii prezent/a si sa-ti iesi din cap. De fapt, sa reusesti sa-ti iesi din cap, sa-ti incetinesti tumultul mintii sau chiar sa opresti, pentru ceva vreme, rotitele care se invartesc neobosite inauntru - este cea mai buna sursa de fericire si impacare sufleteasca. Si asta din doua motive: - primul, pentru ca te centreaza in prezent, in clipa curenta, in momentul actual, care este perfect - si al doilea, pentru ca e ceva ce ai si poti gasi tot timpul in tine si care nu depinde deloc de circumstantele si mediul exterior Nu este la indemana oricui sa ajunga acolo, dar este un obiectiv spre care putem cu totii aspira. Asta deoarece, atunci cand vorbim de evolutia personala, fiecare pas, cat de mic, in directia potrivita, conteaza. Si ca veni vorba de evolutie, mai poti incerca ceva: o tehnica foarte rapida si eficienta de (re)programare mentala, care iti va imbunatati perceptia asupra realitatii si te va ajuta sa te simti mai implinit si mai satisfacut cu tine si cu viata ta. Nu sunt cuvinte goale, ea chiar functioneaza. Asa m-am transformat si eu, dintr-un carcotas cronic, intr-un floricica pozitiva si optimista. #inimioareloveisallroundandshit Dar te invit sa verifici pe pielea proprie: Aboneaza-te la Newsletter si vei putea invata si tu metoda respectiva, citind Capitolele Bonus. (Iar daca esti deja abonat, poti citi despre ea in mail-ul cu notificarea de articol nou.) Si intre timp, da-i inainte cu sex si sala! TLDR: Este important si sanatos sa slabesti, dar ca sa fii sigur ca reusesti, trebuie sa fii fericit. Daca nu esti, putin probabil ca slabitul va face asta pentru tine. Mai mult, este mai important sa fii fericit decat sa slabesti. Dar nici mancarea nu te face fericit - e o iluzie, iar sa abuzezi de ea - o capcana, ce tine de programarea noastra biologica. Asa ca este ideal daca-ti gasesti, dincolo de mancare si slabit, alte surse de fericire, asupra carora sa ai un control direct si care nu iti fac rau nici fizic, nici psihic. Sau, altfel spus - invata sa cauti fericirea in tine si in ceea ce faci!

#fericire #motivatie #schimbare #evolutie #incepatori #intermediari #echilibru #psihologie

253 afișări

Daca ti-a placut ce-ai citit pana acum si vrei sa nu ratezi urmatorul articol

(sau parti din el), aboneaza-te la Newsletter.

E rar.

Si COOL!