Mintea umana functioneaza in cele mai ciudate feluri. Dar poate ca nu ma crezi, nu? Mai ales ca, la o privire de ansamblu, pare ca merge impecabil - doar ne-a adus unde suntem: de la abia coborati din copaci, acoperiti cu blanuri de animale, inghetand prin pesteri, la fiecare in hruba lui personala, la caldurica (sau racoare, dupa anotimp), imbracati cu ce vor muschii nostri si conectati, clipa de clipa, la restul lumii si la tot ce se intampla imprejur. Deci da, din punctul asta de vedere - la nivel de specie, mintea umana functioneaza admirabil. Pe de alta parte, daca te uiti mai in detaliu, la felul in care se intampla asta la nivel de individ, iti vine sa te iei cu mainile de cap si sa iti ceri banii inapoi. Caci felul alambicat in care e construita, o face ca de multe ori sa nu fie deloc predictibila sau rationala. Mai grav este ca unele din momentele si aspectele in care mintea da rateuri sunt critice si ne influenteaza direct, atat evolutia, cat si fericirea. Asa ca cine reuseste intai sa inteleaga, iar apoi chiar sa evite capcanele si defectele inerente gandirii umane, are doar de castigat. Acum, articolul de fata nu isi propune sa le expuna pe toate - nu de alta, dar sunt o gramada. In schimb mi-ar placea sa te ajut sa-l depasesti pe unul foarte comun, dar care ne saboteaza slabitul: atasamentul fata de numere rotunde, in general si dependenta emotionala fata de ceea ce ne arata cantarul, in particular. Dar pentru asta, trebuie sa iti explic putin cum functioneaza creierul uman si care e de fapt cauza comuna a tuturor erorilor mentale pe care le facem. Pentru ca, desi ele sunt multe si felurite, ce sta la baza tuturor este acelasi lucru: o relaxare, o rezistenta implicita in a depune a efort mental, ce ne determina sa facem aproximari grosiere in loc. Doar ca in unele cazuri, aproximarile respective sunt total gresite.
Gandesc, deci exist
Este general acceptat ca ceea ce ne diferentiaza de celelalte fiinte vii este constiinta. Adica faptul ca suntem constienti de propria existenta, de propriul eu, de gandurile si trairile noastre.
Cand a aparut de fapt asta? Neclar. Cert e ca acum ne nastem toti cu ea. Dar asta nu inseamna ca o si folosim tot timpul.
Cum este posibil asa ceva?
Pai avem doua moduri de a gandi:
- modul inexact, dar rapid si usor (subconstientul, instinctul sau modul 1)
- modul precis, dar greoi si complicat (constientul, ratiunea sau modul 2) Modul 1 este intuitiv si rapid, iar deciziile se iau fara efort mental, pe baza de secvente si scurtaturi invatate anterior sau adanc codate in genele noastre. Doar ca anumite codari genetice care ne-au ajutat de-a lungul evolutiei, s-au demodat si au devenit de-a dreptul dezavantajoase odata cu progresul tot mai rapid al omenirii. Iar unele scurtaturi si automatisme nu au fost insusite corect de la inceput. Modul 1 e ca atunci cand faci biceps cu gantere de 2kg. Poate tu crezi ca gandesti (lucrezi bicepsul), dar de fapt totul se intampla aproape automat.
Modul 2... ei bine, modul 2 este de regula mai coerent si mult mai potrivit pentru a analiza date si situatii, si a ajunge la concluziile corecte. Problema lui e insa ca e al naibii de obositor de folosit. Pentru ca da, poti obosi de la prea multa concentrare, prea mult efort mental, prea multe decizii luate. Modul 2 e ca atunci cand faci biceps cu bara cu 60 de kg. Uneori, oricat de mult iti doresti sa faci asta, s-ar putea sa nu poti s-o ridici. Ce e cert e ca in modul 2 poti ridica mult mai multe kilograme decat in modul 1. Doar ca nu o sa poti face prea multe repetari cu bara respectiva si intotdeauna ele vor fi grele. Asa ca, de fiecare data cand ti se va oferi optiunea sa ridici ganterele de 2kg sau sa te chinuiesti cu bara de 60kg, vei incerca intai sa folosesti prima varianta. Lasata sa actioneze necontrolat, alegerea aceasta implicita, a modului 1/subconstientul inexact, se manifesta in tot ceea ce facem, zi de zi, ne guverneaza o gramada de procese si decizii si ne influenteaza si schimba (sau nu) viata. Iar slabitul nu face exceptie.
Slabesc, deci ma cantaresc
Majoritatea celor care se-apuca sa slabeasca, o fac din cauza ca vad prea multe kilograme pe cantar. Sigur, mai sunt mereu si alte cauze: haine care nu ii mai incap, remarcile sau privirile apropiatilor, conditia fizica tot mai precara, probleme din ce in ce mai grave de sanatate etc. Totusi, de cele mai multe ori, ceea ce ii urneste cu adevarat este un numar prea mare, cu care se simt inconfortabil, pe cantar. Asta deoarece un numar e o masura clara, obiectiva, usor de evaluat, de comparat cu un reper si greu de ignorat sau minimizat. Asa ca o valoare prea mare, va starni o emotie negativa foarte puternica, ce va determina pe oricine sa doreasca sa isi schimbe starea si sa incerce sa rezolve problema. Toate acestea sunt decizii si procese cognitive simple, care sunt facute folosind subconstientul/sistemul 1. Nu mai e nevoie ca persoana in cauza sa faca predictii si calcule de risc complexe (cum ar fi riscul crescut de boli, dificultati de mobilitate si deplasare, probabilitatea ca trendul de crestere in greutate sa ramana ascendent) folosind ratiunea/sistemul 2 pentru a decide sa slabeasca. Totul se intampla automat. Dar asta nu este neaparat bine. Pentru ca, pe de o parte, inseamna ca ia decizia tarziu. Mult mai tarziu decat ar fi putut. Si pe de alta parte, daca declansatorul procesului este un numar, automat si "opritorul", obiectivul final, va fi tot un numar - in cazul de fata un numar mai mic de kilograme, o noua indicatie pe cantar. Astfel cantarul poate ajunge sa guverneze intregul proces de slabire. El devine nu doar motivator initial, ci si judecator absolut al succesului. Mai mult, el va fi folosit si pe post de evaluator intermediar al progresului. Iar din ultimele doua functii deriva o multime de probleme.
1) Cantarul ca evaluator intermediar, partea 1
Sa ne gandim la cineva care decide sa isi schimbe alimentatia si stilul de viata pentru ca isi doreste sa slabeasca. Treaba asta de obicei dureaza, caci daca e stil de viata, nu are cum sa fie o dieta foarte restrictiva, ci schimbari mai mici, graduale.
Drept pentru care schimbarile vor fi mai simple si mai usor de implementat, insa si efectul lor initial va intarzia sa se vada.
Daca persoana in cauza se cantareste obsesiv si se asteapta sa slabeasca imediat (adica din primele saptamani), iar acest lucru nu se intampla, sunt sanse foarte mari ca ea sa se demoralizeze si sa-si piarda motivatia.
Asta deoarece subconstientul va face automat echivalenta intre un numar mai mic de kilograme pe cantar si succesul masurilor implementate, fara sa tina cont de faptul ca, in aceasta etapa a procesului, slabitul inseamna mai putin scaderea in greutate si mai mult insusirea unor obiceiuri noi, mai sanatoase. (Adica bazele pe care slabitul trebuie sa le aiba, ca sa fie sustenabil pe termen lung).
2) Cantarul ca evaluator intermediar, partea 2 Sa mergem acum putin mai departe - sa presupunem ca persoana respectiva a reusit nu doar sa isi schimbe alimentatia, ci si sa inceapa sa se antreneze cu greutati. Mai mult, sa presupunem ca deja le face pe amandoua cu succes. E foarte probabil, in acest caz, ca a inceput sa slabeasca. Dar la fel de probabil este ca a inceput sa construiasca si masa musculara noua. (Daca nu stii de ce e importanta masa musculara si sa mergi la sala atunci cand vrei sa slabesti, clic aici.) Acest lucru, minus la kilogramele de grasime si plus la cele de muschi, se numeste recompozitie corporala si e un fenomen destul de des intalnit la incepatorii intr-ale fitness-ului (precum si la avansatii care reiau antrenamentele dupa o pauza de ani de zile). Cum muschii au o densitate mai mare si un volum mai mic decat grasimea, aspectul fizic se va schimba. Hainele vor incepe sa stea altfel. Dar pentru ca plus cu minus face 0, greutatea totala va ramane cam aceeasi si pe cantar "slabitul" nu se va vedea prea mult. Asa ca chiar daca mediul hormonal intern se va regla si el, iar nivelul de energie si starea de sanatate generala se vor imbunatati - adica toate efectele benefice ale slabitului, va fi destul de dificil ca persoana in cauza sa realizeze asta si sa simta ca e pe drumul cel bun. Este mai complicat sa decodeze semnalele de bine pe care i le transmite corpul sau sa observe schimbarile pe care i le arata oglinda. Si mult mai usor sa apeleze la metoda de evaluare implicita si subconstienta - cantaritul. Dar cand tot ce face cineva e sa se cantareasca si sa isi conditioneze satisfactia de numarul vazut acolo (numar care, dupa cum am explicat mai sus, nu o sa se modifice), exista din nou riscul sa concluzioneze ca ceea ce face nu functioneaza. De aici, are doua optiuni - fie sa isi schimbe abordarea, facand-o mai radicala si deci mai putin sustenabila, fie sa se demoralizeze si sa renunte. Ambele variante sunt gresite pentru ca metodele alese initial functionau. Insa si in acest caz cantarul sadeste dubiu, saboteaza si incurca. Iar asta si din cauza celui de-al treilea efect nefast al sau:
3) Cantarul ca judecator absolut Daca intrebi pe cineva care e greutatea sa ideala, majoritatea iti vor spune un numar si doar cativa vor raspunde cu un interval. Acum, numarul acela e de regula un numar rotund, usor de retinut (multiplu de 5 sau de 10), iar valoarea lui e total arbitrara. De ce? Pentru ca a fost ales folosind subconstientul/sistemul 1. Nimeni nu are chef sa stea sa faca socoteli complexe, tinand cont de conformatia sa, de varsta, de nivelul de activitate zilnica si de ce este sau nu realist pentru el/ea, folosind sistemul 2. Si asta fara sa mai punem la socoteala faptul ca anumite informatii ii lipsesc. Care e de exemplu intervalul de greutatea ideal general, pentru persoanele cu varsta si cu conformatie asemanatoare? Pe de alta parte cu totii cantaream mai putin in tinerete, intr-o perioada in care viata este mai usoara si mai frumoasa, asa ca asocierea dintre emotiile acelea pozitive si greutatea de atunci se face aproape automat, subconstient. Sau, pentru cine s-a chinuit in liceu cu matematicasau nu s-a mutat la timp de-acasa si pote nu-si regreta tineretea, e foarte probabil sa fie aleasa la intamplare o valoare auzita pe la altii - prieteni, rude, media si care are prea putina legatura cu realitatea personala. Insa cand cineva care se apuca sa slabeasca, isi stabileste in felul acesta obiectivul, se condamna din start la esec. Pentru ca, desi tinta aleasa este nerealista sau foarte greu de atins din prima incercare, atasamentul emotional fata de acel numar este mare si devine foarte probabil ca succesul sa fie judecat numai prin prisma acestei realizari. Orice deviatie in plus, fata de numarul dorit, va fi perceputa de subconstient ca un esec si va genera dezamagire si emotii negative. Asa ca, in loc sa se bucure din plin de cat reusit sa progreseze (pentru ca nu e deloc usor sa slabesti), persoana respectiva se va indoi de ea si de validitatea realizarilor sale, iar in adancul sufletului va fi mereu nemultumita ca nu a slabit suficient. E posibil, in acest caz, ca unele persoane sa incerce sa forteze nota si sa-si atinga tinta cu orice pret, facand orice sacrificii. Insa chiar daca nu isi dau seama, ele au facut deja tot ce era in stare si sunt la limita tolerantei, atat fizice, cat si mentale. Nu au de unde sa dea, pentru moment, mai mult. Asa ca cine alege calea asta, tot ce va reusi e sa isi creasca nemultumirea, esuand inca o data. Iar emotiile negative, adaugate peste stresul generat de perioada de slabire, il vor predispune la a manca mai mult si il pot impinge, foarte usor, in recidiva...
Slabesc, de ce ma cantaresc?
Una peste alta, cred ca a devenit evident cum cantarul mai degraba ne saboteaza, decat ajuta, atunci cand ne propunem sa slabim. Deci ce ne facem, cum il putem folosi in favoarea noastra? Sau trebuie sa renuntam de tot la el? 1) In primul rand nu ar mai trebui folosit deloc pentru evaluarea progresului initial. Ok, poate ca ceea ce te motiveaza sa slabesti este o greutate mult prea mare, dar odata ce ai luat aceasta decizie si ai inceput procesul si schimbarile, nu mai are nicio importanta ce se intampla pe cantar. Zero - chiar nu conteaza! Ce conteaza in schimb in aceasta etapa este cat de bine reusesti sa iti insusesti noile obiceiuri si cat de usor iti este sa te tii de ele. Asa ca ideal ai conditiona succesul initial de consecventa obiceiurilor nou adoptate. Si eventual, pe masura ce te obisnuiesti cu ele, poti urmari si cum ti se modifica cheful de viata sau gradul de energie, pentru ca sunt unele lucruri care se vor simti mai repede, inainte sa se vada pe cantar. 2) La fel, daca in paralel cu schimbari de alimentatie ai introdus si antrenamente cu greutati, solutia e si aici, mai putin cantarit si mai multa atentie la felul in care te simti si in care ti se schimba corpul - atat la interior, cat si in exterior. Altceva, ce mai ajuta in acest caz, este folosirea si a altor metode obiective de evaluare a progresului. Una dintre cele mai eficiente este masurarea circumferintelor - talie, solduri, bust (si eventual brat, coapsa). In cazul in care ele scad, inseamna ca esti pe drumul cel bun si ceea ce faci are efect - adica slabesti, chiar daca asta nu se vede pe cantar. 3) Mai mult atunci cand iti propui sa slabesti, este mai bine sa iti alegi un interval de greutate, dar nici acela foarte radical. Alege, mai mult decat un deziderat, ceva ce ti se pare realist de obtinut. E preferabil chiar, cand ai foarte multe kilograme de pierdut, sa iti setezi un prim obiectiv intermediar. Apoi, urmareste nu doar cum ti se modifica greutatea, ci si alti parametri care nu au legatura directa cu cantarul: circumferinte, nivel de energie, felul in care te simti, greutatile cu care lucrezi la sala sau chiar si analizele la sange, pentru ca toate pot fi indicatori mai buni ai progresului, decat un numar pe cantar. Iar cand primul obiectiv de kilograme este atins, nu forja, ca sa-l bifezi pe urmatorul. In functie de cat de mare e evolutia, de cum te simti, mental si fizic si de cat de greu ti-a fost s-ajungi aici, pune stop si ia-ti o pauza. Incearca doar sa te mentii o vreme: 3-4-6 sau chiar12 luni. Si abia dupa ce reusesti asta, poti incepe din nou, cu target-uri (de greutate si/sau performanta) mai agresive. 4) Nu in ultimul rand, inceteaza in a te mai identifica cu un numar, sau cu o greutate. Tu nu esti greutatea ta, cum nu esti nici suma alegerilor tale din trecut. Esti ce faci in prezent, zi de zi. Esti noile tale credinte si alegeri. Si esti felul in care intelegi sa te iubesti si sa ai grija, de tine si de sanatatea ta. TLDR: Contraintuitiv, cantarul nu e cel mai bun prieten al tau atunci cand vrei sa slabesti. Te poate induce foarte usor in eroare si demotiva. Este in regula sa il folosesti pentru a iti urmari progresul greutatii, dar nu urmari doar asta, ci si alti parametri, ca circumferinte, nivel de energie, consecventa obiceiuri etc. Si, cel mai important, nu te mai identifica cu greutatea pe care o ai, nu iti alege ca obiectiv final o greutate ideala si nu iti conditiona satisfactia si succesul de un numar aratat de cantar. #incepatori #intermediari #slabit #obiceiuri #schimbarisustenabile #cantarit
